Foto: twentytwowords.com
Tulburarea din spectru autist sau autismul este o dizabilitate de dezvoltare care poate provoca probleme sociale, de comunicare și comportamentale semnificative. Adesea nu există vreun aspect care să-i deosebească pe cei cu această tulburare de ceilalți.
Totuși, persoanele cu autism pot comunica, interacționa, învăța și se pot comporta în moduri diferite față de majoritatea celor din jur. În privința abilităților de învățare, de gândire și de rezolvare a problemelor, persoanele cu autism pot fi supradotate sau pot avea dificultăți severe. În plus, unele persoane cu tulburarea de spectru autist au nevoie de mult ajutor în ceea ce privește activitățile de zi cu zi, iar altele de mai puțin.
Semnele autismului debutează în copilăria timpurie și persistă obicei de-a lungul vieții unei persoane. Simptomele variază, dar în mod obișnuit, acestea includ dificultățile de comportament, de comunicare și de interacțiune cu cei din jur, comportamentele repetitive și obsesiile.
Persoanele cu autism au adesea probleme cu abilitățile sociale, emoționale și de comunicare și s-ar putea să nu dorească schimbări în activitățile lor zilnice. Mulți dintre cei care au tulburare de spectru autist au, de asemenea, diferite moduri de a învăța, de a acorda atenție sau de a reacționa la lucruri, potrivit doc.ro.
CITEȘTE ȘI: Semnal de ALARMĂ pentru mame: Autismul la băieţi, asociat cu un factor din timpul sarcinii
• nu arăta spre obiecte pentru a arăta interes (de exemplu, nu arăta spre un avion care zboară);
• nu se uită la obiecte când o altă persoană i le arată;
• au probleme în relaționarea cu ceilalți sau nu au deloc interes pentru alte persoane;
• evită contactul vizual și vor să fie singuri;
• au probleme să înțeleagă sentimentele altor persoane sau să vorbească despre propriile sentimente;
• preferă să nu fie sau alintați sau ar putea să se alinte numai atunci când vor;
• par să nu fie conștienți când oamenii vorbesc cu ei, dar răspund la alte sunete;
• pot să fie foarte interesați de oameni, dar nu știu cum să vorbească, să se joace sau să relaționeze cu ei;
• repetă cuvinte sau fraze care le-au fost spuse;
• repetă cuvinte sau fraze în locul limbajului normal;
• au probleme cu exprimarea nevoilor lor, folosind cuvinte sau mișcări tipice;
• nu se jocă jocuri de imaginație, de tipul „pretind/simulez/mă prefac” (de exemplu, nu se prefac că hrănesc o păpușă);
• repetă acțiuni de nenumărate ori;
• au probleme cu adaptarea, atunci când li se schimbă rutina;
• au reacții neobișnuite la mirosuri, gusturi, la felul în care lucrurile arată, se simt sau se aud;
• pierd abilitățile pe care le-au avut odată (de exemplu, încetează să mai spună cuvintele pe care le foloseau).
Nu se cunoasc cauzele autismului. Cu toate acestea, pot exista mulți factori diferiți care fac un copil mai predispus să dezvolte tulburarea de spectru autist, inclusiv factori de mediu, biologici și genetici.
Majoritatea oamenilor de știință sunt de acord că genele reprezintă unul dintre factorii de risc în cazul acestei tulburări.
• istoricul familial (existența în familie a unui frate mai mare cu autism);
• anumite afecțiuni genetice sau cromozomiale, cum ar fi sindromul X fragil, caracterizat prin probleme de dezvoltare intelectuală sau scleroza tuberoasă, în cazul căreia apar tumori benigne (necanceroase) în diverse părți ale corpului;
• medicamentele eliberate pe bază de acid valproic și talidomidă, administrate în timpul sarcinii;
• vârsta mai înaintată a părinților.
Mai mult decât atât, există unele dovezi că perioada critică pentru dezvoltarea tulburării de spectru autist are loc înainte, în timpul și imediat după naștere.
Tratarea primelor semne de autism la nou-născuții care se confruntă cu un risc ridicat de dezvoltare a tulburării respective, a ajutat la îmbunătățirea atenției, limbajului, comunicării și abilităților sociale ale acestora, a arătat un studiu1 publicat în 2015.
Markerii de risc pentru autismul dezvoltat ulterior, ce au fost identificați în primul an de viață, reprezintă ținte de intervenție plauzibile în timpul dezvoltării timpurii. În cadrul acestei cercetări oamenii de știință britanici au folosit luni întregi de înregistrări video pentru a ajuta părinții a 28 de bebeluși cu risc ridicat de dezvoltare a autismului să înțeleagă și să răspundă la semnele de comunicare individuală ale bebelușilor lor.
Copiii au fost monitorizați până la vârsta de 3 ani, vârstă la care apar cel mai des simptomele autismului. „Am dorit să vedem efectele în cascadă ale acestui tip de dezvoltare și să îi observăm dezvoltarea în următorii ani”, a spus doctor Jonathan Green, autorul studiului și profesor de psihiatrie infantilă și a adolescentului la Universitatea din Manchester. „La finalul tratamentului, bebelușii din grupul de tratament au prezentat anumite modificări ca urmare a terapiei,” a adăugat acesta. „Îmbunătățirea s-a menținut după tratament, schimbarea a continuat să fie vizibilă”.
CITEȘTE ȘI: Medicii avertizează: Riscul de a avea copii cu autism, mai mare în cazul femeilor cu o afecţiune comună
Doctor Jonathan Green si echipa sa de cercetători a împărțit 54 de familii cu bebeluși cu factor de risc, în două grupe. Au fost selectate în mod aleatoriu 28 de familii pentru a primi aproximativ 9 vizite la domiciliu din partea unui terapeut. Terapeutul a folosit feedback-ul video pentru a-i ajuta pe părinți să se adapteze stilului de comunicare al bebelușului lor. Părinții au folosit aceste informații pentru a îmbunătăți atenția, comunicarea, dezvoltarea timpurie a limbajului și angajamentul social al bebelușului.
Acești bebeluși au fost supuși tratamentului timp de 5 luni, de la vârsta 9 luni până la 14 luni. Ulterior, au fost evaluați la vârstele de 15 luni, 27 de luni și 39 de luni. Deși 20% dintre bebelușii care au un frate mai mare cu tulburare de spectru autist dezvoltă ei înșiși această afecțiune, niciunul dintre bebelușii supuși terapiei nu au arătat „semne clare” care să indice că vor dezvolta în mod cert autism.
Training-ul părinților cu privire la feedback-ul video „i-a sensibilizat cu adevărat la semnalele de comunicare subtile și interacționale, pe care le-au dat bebelușii, iar noi considerăm că aceste semnale sunt ușor nepotrivite la copiii cu risc de dezvoltare a autismului,” a explicat Jonathan Green. „De fapt, i-am ajutat pe acești părinți să aibă un comportament normal în preajma bebelușului lor.”, a adăugat acesta. „Acest lucru implică contactul vizual, deși nu îl preda, sprijinirea părinților să privească și să aștepte, iar apoi, când bebelușul le oferă semnale, să răspundă.”
Deși cercetare efectuată nu a fost deloc neașteptată, aceasta a reprezentat o cercetare utilă. „Aptitudinile bazate pe comportament sunt importante în dezvoltarea oricărui copil, în special pentru cei cu autism, inclusiv cum să întăriți și să modelați comportamentele.”, a precizat Thomas Frazier, șeful Diviziei știintifice al organizației de susținere Autism Speaks. „Aceste aptitudini nu sunt specifice autismului, dar copiii cu autism se luptă cu aceste probleme. Părinții lor trebuie să îi ajute să se implice și să le atragă atenția. Practic, acest lucru îi permite părintelui să devină terapeut.”, a mai adăugat Thomas Frazier.
Cu toate acestea, oamenii de știință au fost de acord că este nevoie de cercetări suplimentare pentru a confirma rezultatele și pentru a le extinde la un grup de studiu mai amplu. „Deoarece acesta a fost un studiu relativ restrâns, de fază I, trebuie efectuat un alt studiu la scară largă, poate cu 200 de bebeluși. Dacă apar efecte pozitive, atunci aș sugera ca această intervenție să intre în practica medicală.”, a spus autorul cercetării.